Multe dintre micile si adesea insesizabilele noastre fapte domestice se petrec in bucatarie. Imi amintesc ca de mic imi placea sa ma invart prin bucatarie - cand pe langa mama, cand pe langa bunica - in timp ce acestea gateau.
O vreme, pana a-mi propune sa imi aminteasc altminteri copilaria, adolescenta ... ziua de ieri - memoria a continuat sa imi serveasca doar selectiv imagini si amintiri din trecutul meu: acele amintiri care au avut sau au o semnificatie legata de persoana mea. Ca si cum eu as fi centrul lumii, unicul subiect al realitatii ... in jurul caruia gravitau faptele, intamplarile, persoanele, bucatele ....
Insa, daca toti vedem astfel lucrurile, la finalul efortului personal in cunoastere nu vom putea emite altceva decat silaba EU.
Recunosc ca am gresit.
Realitatea e in dinamica ei un continuu cu brese in spre subiectivitatile celorlaltalti indivizi, ale celorlalte persoane.
Spuneam la inceputul articolui ca bucataria reprezinta (in cultura noastra) ceva mai mult decat locul unde se prepara alimente. As spune ca are un sens extins ... in spre a atinge semnificatia athanorului alchimic. In bucararia familiei se desfasoara cele mai complexe situatii comunicationale, emotionale si - in mare parte - sufletesti.
Bucataria, locul unde am primit adesea lectii de viata, exemple practice samd.
Dar nu vedem bucataria astfel. Poate doar daca mutam atentia dinspre situatiile noastre critice zilnice inspre acest spatiu. Insa trebuie sa o facem valoric, dand demersului o valoare de transcendere.
Efectul imediat al regimului culinar asumat nu este neaparat curatoriu, insa aportul comunicational si suportul celor din jurul nostru il face sa fie astfel. Rezistenta si indiferenta, micile poze de superioritate ale celorlalti ne pot face efortul disocierii hranei mai greu decat l-am fi asteptat. Ma bucur - si va doresc si voua acest lucru - ca efortul de a schimba modul cum ma alimentam in trecut este sustinut de catre sotia mea. Singur as fi simtit greutatea izolarii sau vidul unei sustineri doar verbale.
Imi este realmente mai usor sa rastorn propriile prejudecati, obisnuinte culinare, fixatii gastronomice prin faptul ca acest efort este continuu impartasit de catre sotia mea.
Remarc si va rog sa remarcati si dumneavoastra pluralitatea inclusiva: noi, sotia mea impreuna cu mine: NOI.
NOI si bucataria noastra :). Apoi, schimbarile pe care le producem asumat asupra noastra prin alchimia pe care o practicam in spatiul deja mentionat, toate acestea care au devenit vizibile. Ne modificam unul pe celalalt, dar impreuna: NOI in mod asumat, comunicat. Impartasit, intr-o alta ordine de idei.
Astfel am dobandit postura de a nu emite opinii disparate ci, adevaruri .... culinare bineinteles.
Postări
Tort de ciocolata cu visine
Acum 4 săptămâni
Un comentariu:
... pe de alta parte, apropos de "noi si bucataria noastra", putem aborda in sens mult extins si sintagma "dragostea trece prin stomac". :)
inainte de a trece prin stomac, dragostea trece, astfel, prin BUCATARIE, acel loc in genere prietenos si cald, impregnat de arome care ne incita simturile, ne gadila narile, ne bucura ochii si ne deschide apetitul, ne indeamna la comunicare, la sarcini colective, la placerea de a gati in doi si, in final, la atingerea scopului primar, devenit atat de placut, de a ne potoli foamea.
...foamea nostra de bucate alese, de mirosuri si culori, de texturi, foamea devenita intre timp pofta (de mancare), la randul ei generatoare de pofta de frumos, pofta de bun, POFTA DE VIATA.
Trimiteți un comentariu